Analiza Tranzacțională este o psihoterapie umanistă/existențială, iar unul din principiile care stau la baza teoriei AT este „Oamenii sunt OK”. Implicit, clienții sunt OK. Ca abordare, Analiza Tranzacțională a luat naștere în anii `60, ca protest împotriva psihanalizei clasice și a etichetelor și practicilor psihiatrice din acele timpuri. Eric Berne, părintele Analizei Tranzacționale, spunea: „Orice nu merită să fie spus în fața pacientului, nu merită spus deloc” (Steiner, 1976). Berne promova deschiderea și sinceritatea în procesul psihoterapeutic, invitând clientul într-un „parteneriat” alături de psihoterapeut în procesul vindecării.
Diagnosticele psihiatrice erau, pentru Berne, etichete inutile. Asta nu înseamnă că noi, ca psihoterapeuți cu formare în AT, nu folosim diagnostice. Sunt aceleași diagnostice din DSM (Diagnostic and Statistic Manual), care pot ajuta psihoterapeutul să aibă o imagine mai clară asupra experienței clientului: depresie, anxietate, tulburări de personalitate etc. Este important să le cunoaștem, dar așa cum mi-a spus supervizorul meu, Dave Spencely, PTSTA (Provisional Teaching and Supervising Transactional Analyst): „Don`t fall into that trap” („Nu intra în capcana diagnosticării”).
Practica mi-a demonstrat că diagnosticarea, de multe ori, doar alienează clientul din relația cu mine. În definitiv, eu lucrez cu clientul, nu cu diagnosticul. Esența terapiei este relația care se formează între psihoterapeut și clientul său.
Comments