Fiecare dintre noi ne scriem propria poveste de viață. Începem să o facem la naștere, o revizuim în adolescență, mai adaugăm și schimbăm detalii în anumite capitole și pe măsură ce cunoaștem persoane noi. Ca adulți, trăim în funcție de deciziile pe care le-am scris în această poveste și care acum sunt înafara conștiinței noastre. În aceeași măsură, când am luat acele decizii în copilărie, am făcut-o înafara conștiinței. În Analiză Tranzacțională, această poveste o numim scenariu de viață.
Primele influențe în scenariul fiecăruia de viață vin de la părinții, tutorii sau adulții semnificativi care ne sunt aproape. Primim mesaje pe care ni le trimit, conștient sau inconștient. În Analiza Tranzacțională aceste mesaje le numim injoncțiuni sau contrainjoncțiuni și pot fi acceptate sau response de copil. De cele mai multe ori, vor fi acceptate. Copilul este dependent de adultul de lângă el și de obicei, va asimila aceste mesaje ca adevăruri.
De exemplu, părinți care își doreau un fiu și în schimb, au o fiica, la nivel inconștient îi pot transmite prin mesaje non-verbale fetei injoncțiunea „Nu fii sexul care ești”: poate o vor îmbrăca băiețește sau „în glumă” i se vor adresa cu pronume masculin. În unele cazuri, poate îi vor comunica deschis că și-ar fi dorit băiat. În viața de adult, fiica poate va continua să se îmbrace sau să aibă maniere ca sexul opus, sau mai general, nu își va găsi un loc satisfăcător în societate, profesie sau în viața de familie chiar dacă rational, va fi conștientă de feminitatea ei.
Deși pot influența, părinții nu sunt responsabili pentru deciziile - inconștiente pe care le ia copilul în nicio etapă a vieții. Cum spuneam, copilul poate alege să se răzvrătească, să nu se adapteze mesajelor primite. De asemenea, părinții, la rândul lor au primit mesaje de la părinții lor conform cărora și-au trăit viața.
Ca adult, este responsabilitatea fiecăruia în privința modului în care trăiește și a alegerilor pe care le face.
