Terapia este un proces în care se stabilește o relație client-terapeut, o relație terapeutică. Această relație va fi asemenea celorlalte relații din viața clientului, diferența majoră fiind că aici va exista un contract, iar scopul comun va fi bunăstarea clientului. În rest, există multă documentație care demonstrează că natura și calitatea relației terapeutice este centrală în terapia eficientă.
La fel ca orice altă relație, și cea terapeutică ajunge la un final.
Ne dorim, ca terapeuți, ca fiecare relație cu clienții să se încheie într-un mod sănătos.
În viața de zi cu zi, prea puține relații se încheie astfel, pentru că în mod inconștient, ne dorim să „ținem” lângă noi, să păstrăm, chiar și când nu ne mai folosește – fie că e vorba de obiecte, o relație, de un comportament sau o trăire de care suntem atașați. De câte ori nu rămânem în relații care uneori se dovedesc limitative, doar pentru nostalgia de a re-experimenta ceva din trecut?
În terapie, experimentăm în relație, alături de clienți, tristețe, pierdere, furie dar și bucuria schimbării și în final, entuziasmul finalului. Finalul va fi privit prin prisma tristeții pierderii unei relații, unui obicei, și este normal să simțim așa.
Atunci când obiectivele în terapie au fost atinse, clientul și terapeutul agrează că munca lor (cel puțin momentan) a ajuns la final și pare că etapa de explorare stagnează, decizia de a termina terapia poate reprezenta un risc asumat de a experimenta lumea dintr-o poziție nouă, de Adult Integrat (Erskine, 1988).
Comments