top of page
  • Writer's pictureflorentaturlea

Blocaj în terapie


Am participat recent la un webinar cu tema „Doing highly effective therapy”, cu Dr. Psihoterapeut Mark Widdowson (pe care il admir atat de mult!). Printre altele, unul din lucrurile cu care am rămas- pe care îl știam cumva, însă nu îl verbalizam atât de explicit, a fost ceea ce se numește Efectul Dodo-Bird: toți terapeuții (de bună credintă) sunt în mare, la fel de eficienți. Așa cum am observat de-a lungul anilor, pe măsură ce am aflat detalii din diverse ramuri ale psihologiei, deși conceptele au denumiri diferite, există numeroase suprapuneri, toate cu același scop final: starea de bine a clientului.


Descriam la un moment dat posibile motive ale blocajului în terapie (aici si aici). Din punct de vedere al Analizei tranzacționale, blocajele interioare, în general, pot fi descrise ca impasuri, conflicte interne, între Copilul interior care are propria ”agendă” și Părintele, unde sunt internalizate regulile și mesajele parentale, la care deseori ne adaptăm, fără să ne dăm seama (în mod inconștient). Iar asta se va manifesta și în relația terapeutică, față de persoana terapeutului, care poate fi perceput de Părintele interior ca un „opozant”, care „învață Copilul altceva/numai prostii” etc. Fără alinierea celor trei stări ale Eului (Copil, Adult, Părinte), orice contract în terapie va fi sabotat și indiferent de progresul cognitiv („știu că ascult acel mesaj parental, nu vreau asta!”), va apărea blocajul în terapie. Rolul terapeutului aici, printre altele, este de a rezolva impasul, împreună cu clientul și/sa:u de a găsi sursa credințelor distorsionate sau limitative ale Părintelui și a lucra împreună cu clientul astfel încât ele să devină irelevante sau să nu mai reprezinte un obstacol în Aici și Acum. Practic, de a obține acordul Părintelui😊.


În mod similar, psihanaliza adresează blocajele în terapie și vine cu o serie de indicații despre cum acestea pot fi soluționate. De exemplu, W. Martens(1993) subliniază blocajul în terapie atunci când, inconștient, pentru client (pacient-cum este el numit în psihanaliză) terapeutul ia rolul Părintelui, astfel încât răspunsul emoțional în terapie (în Aici și Acum) va fi similar celui din trecut (de Acolo și Atunci).


Rolul psihoterapeutului este de a identifica această asociere inconștientă pe care clientul o face și de a oferi în mod repetat o experiență diferită: „doar prin stăruința blândă a terapeutului de a se expune mereu la această situație (de a fi asociat cu Părintele), de a face diferența între Atunci și Acum și a învăța (pacientul) o altă modalitate, se poate ajunge treptat la schimbare”.   


De multe ori, blocajul în terapie este înfricoșător, atât pentru client cât și pentru terapeut, însă, la fel ca tot ce se întâmplă în relația terapeutică, este de fapt o indicație despre cum ar trebui să se desfășoare terapia în continuare.

 

 

30 views0 comments

Recent Posts

See All

Comments


bottom of page